Gelozia este un mecanism psihologic complex care poate influența relațiile interumane. Psihologul Radu Leca explică faptul că gelozia, în forma sa sănătoasă, semnalează atașament și dorință de protecție. Totuși, atunci când devine disproporționată, aceasta poate transforma iubirea într-o vigilență obositoare, afectând negativ relația.
Leca subliniază că rădăcina geloziei poate fi găsită în modelele de atașament formate în copilărie. O îngrijire inconsecventă poate duce la o percepție imprevizibilă a apropierii, determinând individul să monitorizeze constant relația. De asemenea, stima de sine joacă un rol crucial; o imagine de sine fragilă poate transforma partenerul într-un validator unic, iar gesturile neutre pot fi percepute ca amenințări.
La nivel cognitiv, gelozia patologică se hrănește din distorsiuni precum citirea gândurilor sau confuzia între posibil și probabil. Radu Leca mai menționează că traumele personale, cum ar fi experiențele de trădare sau abandon, pot activa reacții de alarmă interioară. În plus, dimensiunea biologică a geloziei este influențată de hormonii stresului, care pot întreține comportamente compulsive de verificare.