Bullying-ul la locul de muncă este definit de psihologul Radu Leca ca un tipar repetat de umilire, excludere și control care subminează demnitatea profesională a angajaților. Acest fenomen erodează treptat sentimentul de valoare și siguranță al angajatului, transformând munca într-o sursă de teamă și tensiune constantă.
Leca observă că ierarhiile rigide și procedurile greoaie din unele companii, atât de stat cât și private, contribuie la normalizarea comportamentelor toxice. Stabilitatea postului, în absența unor standarde comportamentale clare, permite exercitarea abuzivă a puterii. Deși regulile sunt clare pe hârtie, ele devin invizibile în momentele critice.
Bullying-ul poate fi manifestat prin comportamente directe, cum ar fi insulte și amenințări, sau prin forme subtile, precum excluderea din întâlniri și microagresiuni. În medii unde puterea formală se îmbină cu ambiguitatea rolurilor, abuzul devine greu de identificat și ușor de negat.
De asemenea, abuzul managerial poate apărea sub formă de reținere a informațiilor, evaluări părtinitoare sau sarcini imposibile. Aceste practici pot transforma bullying-ul în mobbing, atunci când grupul aliniază tăceri și excluderi, justificându-le prin conformism.
Consecințele bullying-ului la locul de muncă pot fi severe, afectând sănătatea mentală și bunăstarea angajaților.