La 35 de ani de la căderea regimului comunist, psihologul Radu Leca analizează impactul acestuia asupra identității colective a românilor. Leca afirmă că memoria socială este esențială pentru înțelegerea prezentului și pentru formarea valorilor. El subliniază că uitarea, fie ea organizată sau involuntară, transformă traumele în mituri, iar reamintirea poate corecta aceste percepții, dar și risca romantizarea trecutului.
Pentru cei care au trăit regimul comunist, amintirile sunt încă vii, fiind impregnate de senzații și realități tactile. În contrast, tinerii, crescuți în democrație, au o relație diferită cu trecutul, având o memorie mediată prin diverse surse, cum ar fi filmele și rețelele sociale. Leca subliniază că educația istorică este crucială pentru a evita prejudecățile și superficialitatea în înțelegerea acestui capitol din istoria României.
De asemenea, psihologul atrage atenția asupra dimensiunii traumatice a memoriei colective, care continuă să influențeze încrederea socială. Dialogul deschis despre trecut este văzut ca un instrument de vindecare, iar Leca afirmă că "vindecarea începe când numim durerea, nu când o ascundem".