Pandemia de ciumă bubonică, cunoscută sub numele de Moartea Neagră, a avut un impact devastator asupra Europei între 1345 și 1353, ucigând între o treime și o jumătate din populația continentului. Cercetătorii de la Universitatea Cambridge și din Germania au descoperit că o erupție vulcanică uriașă, petrecută în regiunea tropicelor în jurul anului 1345, a generat un nor de cenușă și sulf care a afectat clima globală. Aceasta a dus la recolte slabe și a forțat orașele-stat din Peninsula Italică să importe grâne, facilitând astfel răspândirea bacteriei Yersinia pestis, purtate de puricii de șobolani. Această combinație de factori a creat o 'furtună perfectă' pentru apariția și răspândirea bolii.