Plecarea tinerilor adulți de acasă, de obicei în jurul vârstei de 25 de ani, nu reprezintă doar un pas spre independență, ci declanșează un proces emoțional complex pentru întreaga familie, conform psihologului Radu Leca. Această despărțire fizică poate genera tristețe, pierderea sensului, conflicte de rol și chiar depresie, dacă nu este gestionată corespunzător.
Psihologul explică faptul că părinții trăiesc intens această despărțire, confruntându-se cu un amestec de dor și neputință. Leca afirmă că plecarea tinerilor adulți marchează o frontieră psihologică în viața familiei, transformând relațiile și rutina cotidiană. Casa, odată plină de viață, devine mai liniștită, iar părinții pot simți că și-au pierdut rostul.
El subliniază că autoritatea parentală devine inadecvată, iar părinții trebuie să renunțe la controlul tradițional, ceea ce poate crea un gol identitar. Dispariția rutinei familiale, construită în ani de gesturi repetate, contribuie la această stare de confuzie și tristețe pentru mulți părinți.