Conform unui raport al Băncii Spaniei, familiile din Spania necesită, în medie, 7,7 ani de salariu brut pentru a achiziționa o locuință, ceea ce reprezintă cel mai mare efort financiar de la criza imobiliară din 2011. Această situație este generată de o cerere care depășește oferta, precum și de creșterea prețurilor pe piața închirierilor.
În primul an după achiziționarea unei locuințe, gospodăriile din Spania alocă peste 34% din venitul lor brut pentru a acoperi costurile. De la jumătatea anului 2020, efortul financiar necesar pentru achiziționarea unei case a rămas constant peste 7 ani, afectând în special tinerii care doresc să se mute din casele părinților și segmentele defavorizate ale populației.
În al treilea trimestru al anului, prețul locuințelor private a crescut cu 12,1% față de anul precedent, atingând 2.153,4 euro pe metru pătrat, cel mai mare preț înregistrat de la începutul colectării datelor în 1995. Această creștere a depășit vârful anterior din primul trimestru al anului 2008, când prețul pe metrul pătrat era de 2.101,4 euro.
Deși efortul necesar pentru achiziționarea unei locuințe este în creștere de cinci trimestre consecutive, acesta este mai mic decât în timpul bulei imobiliare din 2007, când familiile aveau nevoie de până la 9,5 ani de salariu brut pentru a cumpăra o locuință. În 2008, cumpărătorii alocau 54,7% din venitul lor în primul an pentru achiziția unei locuințe.