Tonul disponibil în supermarketurile din Europa provine adesea de la pescari care sunt exploatați de companiile pentru care lucrează, o formă de sclavie modernă tot mai frecvent întâlnită în industria pescuitului. Cele mai mari flote de pescuit oceanic, din țări precum China, Taiwan, Japonia, Coreea de Sud și Spania, domină captura de ton la nivel global, desfășurându-și operațiunile în oceanele Pacific, Indian și Atlantic.
Industria tonului se bazează în principal pe imigranți din Indonezia, Filipine și diverse țări africane, care suportă condiții extreme de muncă și abuzuri grave. Acești pescari sunt adesea lipsiți de hrană, îngrijiri medicale adecvate și sunt supuși violenței fizice. Mulți dintre ei sunt exploatați luni sau chiar ani de zile pe vasele de pescuit.
Conform Organizației Internaționale a Muncii (ILO), aproximativ 128.000 de pescari se află în condiții de muncă forțată, iar cei care lucrează pe vasele de pescuit ton sunt printre cei mai asupriți. Un studiu realizat de Universitatea din British Columbia și Ecotrust Canada arată că 42% din toate încălcările drepturilor omului înregistrate în perioada 2000-2020 în industria pescuitului au avut loc la bordul vaselor de pescuit ton. Această situație subliniază o problemă sistemică ce necesită atenție și intervenție.