Pământurile rare au devenit un element central în competiția globală între marile puteri, având aplicații esențiale în diverse industrii, inclusiv tehnologia, medicină și apărare. China controlează aproximativ 90% din comerțul mondial cu aceste resurse, ceea ce îi conferă un avantaj semnificativ în contextul cererii crescute pentru produse de înaltă tehnologie. De la începutul anilor 1950, China a investit în extracția și rafinarea pământurilor rare, devenind lider mondial în acest domeniu. În contrast, Uniunea Europeană se află în urma Statelor Unite și a Chinei în ceea ce privește producția acestor materiale, importând între 40% și 100% din necesarul său din China. Această dependență ridică întrebări cu privire la securitatea economică a UE și la necesitatea diversificării surselor de aprovizionare.